Un suflet ca o ploaie-n toiul verii...

Privesc picuri numerosi de ploaie si nu pot sa nu traiesc intensitatea multitudinii de lacrimi ceresti...
Gandesc la vara - acel anotimp plin de bucurii, liniste, soare, rasete si pace in jur. Si nu pot sa nu ma intreb pe ce continent se mai regaseste.
Traim intr-o tara cu oameni in sufletele carora e vesnic iarna. Poate din cand in cand o ploaie de toamna le mai racoreste inimile si le limpezeste boemele ganduri atat de indepartate...
Imi place sa cred ca totul este doar un cosmar, ca lumea din jur va invata intr-o zi sa zambeasca, sa se bucure de micile daruri oferite noua cei atat de marunti...
Mi-e greu sa accept ca trebuie sa ma trezesc din ceea ce visez eu ca este viata si oamenii din jurul meu, sa accept ca realitatea este atat de fada si lipsita de nuante.
Iubesc lumea asta si regret ca per ansamblu se complace in a fi doar un conglomerat de atomi ce graviteaza monoton in jurul si in centrul unui Univers atat de complex.
Vreau sa rad, sa dansez, sa spun lumii intregi ce simt si ce gandesc! Am atatea de impartasit, incat viata asta a mea nu-mi ajunge. Mi-ar mai trebui inca zece vieti ca sa impartasesc toate visele, gandurile, sperantele mele doar din lumea asta.
Plange Cerul si cu el plange si inima mea... Doare sa vad atata tristete, pesimism, lipsa de ambitie spre a razbate si a reusi, inimi inghetate in negura orgoliului, sau mult prea slabe ca sa poata ierta si sa ofere noi sanse. Uitam prea des de drumul nostru efemer, de rolul nostru. Vreau sa cred ca nu traim doar ca sa vestejim.
Vreau sa cred ca, intr-o zi, o stea va licari in urma mea si va aminti tuturor ca trecerea mea prin lumea asta nu a fost atat de efemera. Ca eu am reusit sa-i dau un rost.
Iubesc viata, dar din pacate sunt mult prea multi care nu stiu sa o pretuiasca. Prea multi care n-au inteles inca ca este si asa mult prea scurta...
De unde atatea vicii intre noi?!
De unde atatea slabiciuni si atata prostie incat sa ne complacem in asemenea moravuri?!
Daca m-ati intreba daca regret ceva din viata mea?! As raspunde clar si sigur - NU!!! Poate doar ca am trait prea intens sentimente, si bune si rele, pe care insa altii nu au stiut sa le pretuiasca. Dar, in definitiv, eu sunt fericita ca am iesit invingatoare. Nu eu am pierdut!!!